Hidroizolația acoperișurilor de bloc: ce cedează prima și cum se repară corect
Acoperișurile de bloc, mai ales cele construite în anii trecuți, sunt printre cele mai sensibile zone ale unei clădiri. Toată apa de pe suprafața mare a terasei se strânge într-un singur sistem de drenaj, iar orice mică greșeală sau deteriorare se transformă rapid într-o infiltrație serioasă. Spre deosebire de o casă, unde terasa poate fi accesată ușor și reparată pe zone mici, acoperișul de bloc necesită o analiză completă. De multe ori, ce cedează prima nu este zona unde apare pata în apartament, ci un loc aflat la distanță, acolo unde apa a reușit să intre în stratul suport.
Primul lucru care începe să cedeze la un acoperiș de bloc este membrana bituminoasă veche. De-a lungul timpului, materialul este expus la soare, apă, diferențe de temperatură, săruri și dilatări constante. Membrana se usucă, își pierde elasticitatea și începe să se crape în zonele de îmbinare. Crăpăturile mici nu sunt vizibile la prima vedere, dar permit apei să intre încet, în special în timpul ploilor lungi. În multe situații, membranele au fost reparate în trecut prin aplicarea unor straturi noi direct peste cele vechi. Dacă nu au fost pregătite corect, aceste straturi noi se desprind în timp, iar apa intră între ele și se plimbă pe sub tot acoperișul.
Un alt element care cedează rapid este zona aticelor. Acolo, membrana trebuie ridicată pe verticală și fixată mecanic, pentru a nu permite apei să intre în spatele ei. Pe blocurile vechi, această ridicare este de multe ori prea mică, iar terminarea este făcută cu materiale care nu rezistă. Apa ajunge în spatele membranei, se infiltrează în zidărie și de acolo coboară în apartamente. Mulți proprietari observă că infiltrația vine exact din partea superioară a peretelui, dar nu își dau seama că problema este pe acoperiș, la atic, și nu în interior.
Trebuie verificate și scurgerile. La un bloc, scurgerea trebuie să preia toată apa de pe suprafața acoperișului. Dacă grătarul este înfundat, dacă gura de scurgere este montată prost sau dacă s-au acumulat depuneri în jur, apa se va strânge acolo și va sta ore întregi sub presiune. Membrana din jurul scurgerii este cea mai solicitată parte a întregului sistem, pentru că acolo se formează bălțile cele mai mari. Dacă membrana veche este crăpată, topită sau desprinsă, infiltrarea începe imediat. Reparațiile făcute superficial în această zonă nu țin, pentru că apa găsește orice mică imperfecțiune.
Pe acoperișurile de bloc apar și treceri pentru țevi, instalații, cabluri sau aerisiri. Aceste treceri sunt tăieturi în membrană, iar fiecare dintre ele este un punct sensibil. De multe ori, trecerile vechi au fost „peticite” cu bucăți mici de membrană transparente, iar în timp acestea se desprind. De asemenea, multe blocuri vechi au treceri improvizate, unde membrane scurte au fost fixate cu adezivi nepotriviți. Orice desprindere în jurul unei țevi permite apei să se infiltreze foarte ușor în stratul suport, iar de acolo începe migrația către apartamente.
Un factor important este și starea șapei. Dacă stratul suport are fisuri, zone desprinse sau porțiuni în care s-au format goluri sub suprafață, membrana nu are pe ce să stea bine. Crăpăturile din șapă sunt responsabile pentru multe infiltrații care par „fără explicație”. Apa intră printr-o fisură mică, circulă în interiorul stratului, iar după câteva zile apare în alt loc, la distanță. De aceea, înainte de orice reparație, se recomandă verificarea șapei prin zgomot la bătaie, test de aderență sau chiar decopertare pe zone mici.
Zonele unde terasa se întâlnește cu un perete sunt la fel de importante. Acolo, membrana trebuie să fie ridicată suficient și fixată corect. La multe blocuri, aceste zone sunt acoperite de tencuială veche, care se desprinde ușor. Dacă membrana nu mai este lipită de stratul suport, apa intră pe dedesubt. În timp, acest tip de infiltrație poate afecta atât interiorul apartamentelor, cât și structura peretelui exterior.
Un alt punct sensibil este rostul dilatației. Blocurile au rosturi verticale și orizontale care permit clădirii să se miște. Dacă hidroizolația nu a fost adaptată pentru aceste mișcări, se va rupe exact în zona rostului. Este o problemă des întâlnită pe acoperișurile vechi, unde membrana a fost întinsă direct peste rost, fără accesorii sau lipituri speciale.
În final, o problemă des întâlnită pe acoperișurile de bloc este aplicarea prea multor straturi vechi de membrană. De-a lungul anilor, multe terase au primit câte un strat nou peste cel vechi, fără să fie îndepărtate porțiunile degradate. Asta creează zone cu înălțime diferită, unde apa nu mai curge corect și formează bălți. Aceste acumulări de apă sunt exact ceea ce duce la degradarea membranei noi.
Toate aceste detalii arată că, înainte de orice reparație pe acoperișul unui bloc, este necesară o verificare completă. Fără această analiză, reparația va fi doar o soluție temporară, iar infiltrațiile vor reveni în scurt timp.
